miercuri, 7 octombrie 2009

7 Octombrie.2009.Lupta continua.



Azi a fost una dintre acele zile in care sunt complet absenta.Rece.In care oricine ar incerca sa ma aduca cu picioarele pe pamant nu reuseste.Corpul era prezent.Gandul si sufletul zburau undeva departe.O zi in care am simtit nevoia sa fiu invizibila,sa fiu eu cu mine.Fara sa vad oameni in jurul meu.O zi in care nu se citeste nimic in privirea mea.Era gol,pustiu,ca un robot care respecta comenzi doar de dragul de a...nu stiu.Pentru altii poate.Unii chiar nu merita sa ma vada asa.Rareori cand ma las cuprinsa de starea de halucinatie.Nimeni nu trebuie sa stie ce se intampla cu mine.La ce ar ajuta sa ma plang?Insa...cu toate astea,reactionam agresiv la fiecare cuvant care mi se adresa.Raspunsuri seci,reci,distante.Astfel incat,persoana de langa mine simtea zidul creat si se lasa pagubasa in ceea ce priveste conversatia cu mine.
Cu doua seri inainte,nu am putut sa adorm.Simteam nevoia sa ma descarc si cum nimeni nu era cu mine acolo,mi-am pus capul in perna ca si cum as fi vrut sa ma sufoc.Era cumplit,aveam senzatia ca mi se facuse o gaura imensa in piept si mi se extirpasera organele vitale,lasand rani deschise care continuau sa pulseze si sa sangereze in ciuda trecerii timpului.Inima iar o lua razna si totusi ma chinuiam sa respir ,iar capul mi se invartea ca si cum eforturile mele nu duceau nicaieri.M-am ghemuit in interior imbratisandu-mi coastele pentru a-mi tine toate partile corpului la un loc.Imi cautam amorteala,negarea,dar ma evita.Si daca asta chiar e prezentul meu?...
Deja nu puteam sa mai deschid ochii si sa vad lumina din camera cealalta .Capul imi era greu,si m-am prabusit la loc pe perna oftand si lasand somnul sa ma cuprinda.
Deja nu mai simteam durerea.Amortisem si ma obisnuisem cu ea.Cu toate acestea am aflat ca pot supravietui.Eram vie,simteam durerea,durerea imi radia afara din piept trimitand valuri de suferinta in membre si spre cap ,dar era suportabila. Puteam sa traiesc cu asta.Deja ma obisnuisem cu crizele prin care treceam cel putin o data pe saptamana.Nu simteam ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul, ci ca devenisem suficient de puternica ca sa o pot suporta.Facea parte din viata mea.
Pierderile isi spun cuvantul.Iar timpul nu sterge tot,uneori nici macar nu cicatrizeaza.
Nici macar nu asteptam sa vad ce urma a doua zi dimineata.Stiam ca vor fi aceleasi ore lungi si interminabile cu gandurile si intrebarile ce imi umbla prin cap.Stiam ca din nou,va trebui sa mai treaca o zi pentru a fi aproape de viitorul meu si de plecarea mea din oras.

7 comentarii:

  1. nu pot sa cred!
    prima parte e identica cu starea pe care am avut-o azi... si...
    "Stiam ca vor fi aceleasi ore lungi si interminabile cu gandurile si intrebarile ce imi umbla prin cap.Stiam ca din nou,va trebui sa mai treaca o zi pentru a fi aproape de viitorul meu si de plecarea mea din oras."
    le fel:X
    "M-am ghemuit in interior imbratisandu-mi coastele pentru a-mi tine toate partile corpului la un loc.Imi cautam amorteala,negarea,dar ma evita.Si daca asta chiar e prezentul meu?..." superb:X
    bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr`adevar exista momente in care nu dorim sa vedem pe nimeni in jur, nu vrem sa purtam nicio discutie, refuzam cu vehementa orice privire ce incearca sa se joaca cu chipul nostru, dar si momente in care simtim o nevoie nestavilita de a-i spune cuiva oful, doar ca atunci nu-l gasim pe acel cineva.Asa este viata...in opinia mea un paradox...de multe ori poate nici noi nu mai stim ce se intampla cu propria persoana...cautam raspunsuri, consolare acolo unde nu sunt.Cat despre timp...sincer, nu stiu ce sa zic...depinde de fiecare dintre noi...uneori raman rani deschise, alteori cicatrici...

    Take care!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. eu in fiecare zi vreau sa fiu invizbila.asa as vrea sa ma lase toti in pace...sa se comporte ca si cum n'as fi...sa uite ca exist.asta imi doresc cel mai mult...
    timpul niciodata nu sterge nimic!!!trecerea timpului nu ne ajuta cu nimic.
    prosti sunt cei care spun ca cu timpul se uita,cu timpul trece,timpul cicatrizeaza,timpul le rezolva pe toate.bla bla...
    si eu sunt la fel.nu'mi astept ziua de maine,pentru ca situ ca nu va fi cu nimic mai buna.ba poate chiar va fi mai rea.pentru ca asa mi se intampla de obicei.fiecare zi care vine o depaseste pe cea anterioara...
    plecarea ta din orash??unde mergi??

    RăspundețiȘtergere
  4. stiu exact senzatia, o am si eu,cam des in ultima vreme..

    RăspundețiȘtergere