vineri, 16 octombrie 2009

Leapsa.Part 2.

Niciodata nu as putea sa..

1. renunt la dans
2. renunt la teatru
3. renunt la Ipod.
4. renunt la vise.[pe care ma chinui sa le pun pe picioare de la 6 ani...]
5. renunt la TOT.
6. traiesc fara Muzica.
7. renunt la orgoliu...
8. renunt la ideea de a pleca in BUCURESTI SAU CLUJ.
9. renunt la habar nu mai am ce.

Leapsa de la-> http://jeuneconcept.blogspot.com/

Si merge catre...http://urmeazativisul.blogspot.com/

Si...

http://copiluratacit.blogspot.com/


Iar de acum sa nu imi mai dati pentru ca nu voi mai transmite.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

10 Octombrie 2009.

In ochii mei a inceput sa se citeasca rautatea.Sufletul ramane rece la fiecare lacrima ce curge pe obrazul cuiva,nu mai sar in ajutorul nimanui si nicio vorba buna nu ma face sa ma schimb.
Singurul soc la care inima mea era in stare sa retraiasca ceea ce a fost candva era numele lui.Singura modalitate ca cineva sa ma raneasca era sa rosteasca numele lui.Cand cineva ii spunea numele,inconstient,ma strangeam si ma ghemuiam in mine incercand sa opresc bataile inimii,sufletul care se chinuia sa renasca,sa treaca peste durerile gaurii ce l-au nenorocit.Cum ramane cu nemurirea sufletului...?Imi acopeream urechile refuzand reproducerea numelui sau ca un ecou in capul meu.Pentru o fractiune de secunda,resimteam fiecare cuvant pe care mi-l spunea in trecut.Ochii incepeau sa imi arda si simteam deja cum ceva mi inunda.Am incercat sa deschid ochii dar vedeam totul in ceata,neclar;apoi ceva rece,facea ca obrajii mei sa ma usture cumplit.Erau ca niste bucati de sticla ce ma zgariau,in urma lor lasand ceva cu un gust amar.Incepuse sa mi se faca iar frig...insa intr-un mod ciudat ma obisnuisem ca sa suport si asta.Ma obisnuisem ca nimeni sa nu fie acolo sa-mi incalzeasca sufletul.Astfel,imi repetam intruna..."Pot sa merg mai departe" "O sa supravietuiesc".Nu merita nimeni ca din cauza lui,eu sa fac ceva necugetat.Si totusi,nu m-am gandit niciodata la cum voi muri sau unde.Intr-un loc drag …nu am unul momentan.Insa in niciun caz nu o voi face pentru el.
Dupa cum vezi,viata mea continua.Mai mult sau mai putin greu…lucruri nesemnificative.
Sunt in stare oricand sa reiau totul de la 0,pentru a sterge tot ceea ce a fost.Insa de data asta definitiv.Curand…:)
Si lucrurile pe care ti le-am aruncat ca o piatra in suflet…ultima data.A fost replica la ceea ce mi-ai facut tu,atunci cand te iubeam cel mai mult.

miercuri, 7 octombrie 2009

7 Octombrie.2009.Lupta continua.



Azi a fost una dintre acele zile in care sunt complet absenta.Rece.In care oricine ar incerca sa ma aduca cu picioarele pe pamant nu reuseste.Corpul era prezent.Gandul si sufletul zburau undeva departe.O zi in care am simtit nevoia sa fiu invizibila,sa fiu eu cu mine.Fara sa vad oameni in jurul meu.O zi in care nu se citeste nimic in privirea mea.Era gol,pustiu,ca un robot care respecta comenzi doar de dragul de a...nu stiu.Pentru altii poate.Unii chiar nu merita sa ma vada asa.Rareori cand ma las cuprinsa de starea de halucinatie.Nimeni nu trebuie sa stie ce se intampla cu mine.La ce ar ajuta sa ma plang?Insa...cu toate astea,reactionam agresiv la fiecare cuvant care mi se adresa.Raspunsuri seci,reci,distante.Astfel incat,persoana de langa mine simtea zidul creat si se lasa pagubasa in ceea ce priveste conversatia cu mine.
Cu doua seri inainte,nu am putut sa adorm.Simteam nevoia sa ma descarc si cum nimeni nu era cu mine acolo,mi-am pus capul in perna ca si cum as fi vrut sa ma sufoc.Era cumplit,aveam senzatia ca mi se facuse o gaura imensa in piept si mi se extirpasera organele vitale,lasand rani deschise care continuau sa pulseze si sa sangereze in ciuda trecerii timpului.Inima iar o lua razna si totusi ma chinuiam sa respir ,iar capul mi se invartea ca si cum eforturile mele nu duceau nicaieri.M-am ghemuit in interior imbratisandu-mi coastele pentru a-mi tine toate partile corpului la un loc.Imi cautam amorteala,negarea,dar ma evita.Si daca asta chiar e prezentul meu?...
Deja nu puteam sa mai deschid ochii si sa vad lumina din camera cealalta .Capul imi era greu,si m-am prabusit la loc pe perna oftand si lasand somnul sa ma cuprinda.
Deja nu mai simteam durerea.Amortisem si ma obisnuisem cu ea.Cu toate acestea am aflat ca pot supravietui.Eram vie,simteam durerea,durerea imi radia afara din piept trimitand valuri de suferinta in membre si spre cap ,dar era suportabila. Puteam sa traiesc cu asta.Deja ma obisnuisem cu crizele prin care treceam cel putin o data pe saptamana.Nu simteam ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul, ci ca devenisem suficient de puternica ca sa o pot suporta.Facea parte din viata mea.
Pierderile isi spun cuvantul.Iar timpul nu sterge tot,uneori nici macar nu cicatrizeaza.
Nici macar nu asteptam sa vad ce urma a doua zi dimineata.Stiam ca vor fi aceleasi ore lungi si interminabile cu gandurile si intrebarile ce imi umbla prin cap.Stiam ca din nou,va trebui sa mai treaca o zi pentru a fi aproape de viitorul meu si de plecarea mea din oras.

duminică, 4 octombrie 2009

4 octombrie 2009-seara inaintea visului




Ok...am scapat in sfarsit de "cosmarurile" din timpul noptii,de visele in care cineva ma tinea de mana fara ca sa fie vazut/vazuta de ochii celor din jur,cineva care non stop ma ajuta
sa aleg varianta si calea cea buna,care ma ajuta sa ies din toate belelele in care eu ma bag cu foarte multa usurinta.Si am sa va zic ceva...:|ma simteam bine,protejata si in siguranta fara ca macar sa stiu cine era.Dupa voce,era un el...din pacate niciodata nu reuseam sa ii vad chipul,dar ma uitam la mana si era tinuta strans intotdeauna.Nu reuseam sa ma eliberez si imi doream asta cu disperare!Cand incercam sa intreb cine e,nu reuseam niciodata...intervenea ceva.La un moment dat,incepusem sa simt cum inima mi se umfla de parca avea de gand sa imi sparga coastele.Imi umplea pieptul si parca imi bloca gatul,asa ca nu mai puteam vorbi.Simteam suspansul,bucuria,andrenalina si cum inima plesnea si imi pulsa sangele in tot corpul.
Urmatoarea zi,visul din nou disparuse.Insa visasem un curcubeu.Ciudatenia?Ziua urmatoare vazusem curcubeul pe cer.Am ramas socata,cu toate ca nu e prima oara cand la mine visele [din timpul noptii] devin realitate.Parca imi amortise limba,aveam un nod in gat si simteam cu ma injunghia ceva in suflet.De neexplicat.
Dupa acea zi,nu am mai visat nimic.Nici chiar ieri...poate in seara asta.Intr-un mod ciudat de a o spune,as vrea sa revina sa am din nou acel sentiment de siguranta.Promit sa nu mai caut de data asta raspunsuri...Mi-a intrat pe sub piele si a devenit ca un drog.In fiecare seara inchid ochii si imi spun "in seara asta da."
Cred ca am gresit ca am povestit visul.Poate trebuia sa ramana secretul nostru.
Macar eram preocupata sa ma gandesc la "ingerul pazitor" in loc sa ma gandesc la gaurile din suflet;macar nu mai eram atenta la toate detaliile din jurul meu,timpul trecea repede si nu stiam cum sa inchid mai repede ochii.Iar m-am agatat de o tampenie:|...
Cine a zis ca noi fetele suntem complicate,a avut dreptate...de data asta nu stiu ce sa fac.Am dat-o-n bara?:-s




P.S
Uite o piesa dupa care eu mor:)



joi, 1 octombrie 2009

1 octombrie.

O zi ciudata tare.Am fost agitata...zapacita...imi zbura gandul de aiurea si ma uitam pe fereastra din 5 in 5 min...de parca aveam ce sa vad.
Asta noapte nu am dormit deloc.Sunt tehuie de cap:)).Si asta din cauza cosmarurilor ce "ma bantuie" in ultima vreme.Eu,fie ca alerg,cad in gol,ma ratacesc,cineva ma salveaza.Cineva e cu mine acolo si ma tine de mana.El/ea nu stiu.Niciodata nu vad persoana respectiva in vis.Prefer sa dorm cate 3 ore.Dimineata de la 7 la 10.Apoi,reincepe teroarea.
Scoala,orele care trec greu si zilele care trec pe langa mine fara prea multe evenimente.Si apoi,incercarea de a opri amintirile si gandurile care nu ma lasa in pace.Felul in care tremur in banca,scrasnitul din dinti,starea vesnica de oboseala,greata si confuzie.Ca si cum as simti ca urmeaza sa se intample ceva rau.Nu ma pot concentra,privesc in gol si e ca si cum nu as fi pe lumea asta.
Uneori simt durerea gaurii din suflet...fara un motiv intemeiat.Simt nevoia sa fiu singura,sa ma plimb in zone mai putin populate si sa pierd timpul.
Si astazi...iar am intrat in clasa si manelele rasunau din boxe...[avem boxe ale clasei]
Ma uitam la fiecare...cu treaba lui,viata lui,stiu ce au de facut.Sau cine stie.Eu?Astept...nici eu nu stiu ce.
Si iar imi ard obrajii,ochii ma ustura iar mainile imi sunt reci gheata.Iar de racit nu cred.Sunt cam de doua saptamani asa.
Si ar fi o problema.Un prieten din liceu cu care imi mai pierdeam timpul,e gripat.A trecut o saptamana de cand nu am mai vorbit.Inca un motiv in plus sa stau in clasa.
Vine sfarsitul de saptamana...si tare cred ca o sa stau pe afara sa imi reincarc bateriile.Altfel o sa o iau razna.
Sweet dreams.